O mașină virtuală (VM) este o emulare software a unui computer fizic care permite mai multor sisteme de operare (OS) să ruleze pe un singur server fizic sau mașină. Oferă un mediu izolat și autonom în care un sistem de operare, împreună cu aplicațiile și serviciile sale, pot fi instalate și executate. O VM funcționează ca și cum ar fi un computer fizic separat, cu propriile sale resurse hardware virtuale, inclusiv CPU, memorie, stocare și interfețe de rețea.
Una dintre diferențele cheie dintre o mașină virtuală și un server sau o mașină fizică este că un server fizic este o piesă hardware tangibilă, în timp ce o mașină virtuală este o reprezentare abstractă a unui sistem informatic. Un server fizic constă de obicei din componente fizice, cum ar fi o placă de bază, CPU, RAM, hard disk-uri și interfețe de rețea, care sunt dedicate rulării unui singur sistem de operare și aplicațiilor asociate acestuia. Pe de altă parte, o mașină virtuală partajează resursele fizice ale unui server gazdă cu alte mașini virtuale, permițând utilizarea eficientă a resurselor hardware.
O mașină virtuală este creată și gestionată de un hypervisor, care este un strat software care permite virtualizarea resurselor hardware. Hipervizorul se află între hardware-ul fizic și mașinile virtuale, oferind un strat de virtualizare care extrage hardware-ul de bază de la VM. Există două tipuri de hipervizori: Tipul 1 și Tipul 2.
Hipervizoarele de tip 1, cunoscute și sub numele de hipervizoare bare-metal, sunt instalate direct pe hardware-ul serverului fizic. Ei au acces direct la resursele hardware și gestionează mașinile virtuale care rulează pe server. Exemple de hipervizoare de tip 1 includ VMware ESXi, Microsoft Hyper-V și Citrix XenServer.
Hipervizoarele de tip 2, cunoscute și sub numele de hipervizoare găzduite, sunt instalate deasupra unui sistem de operare existent. Ei se bazează pe sistemul de operare de bază pentru accesul la hardware și oferă capabilități de virtualizare prin sistemul de operare gazdă. Exemple de hipervizoare de tip 2 includ VMware Workstation, Oracle VirtualBox și Microsoft Virtual PC.
Mașinile virtuale oferă mai multe avantaje față de serverele fizice. În primul rând, oferă capacitatea de a consolida mai multe servere pe o singură mașină fizică, ceea ce duce la economii de costuri în ceea ce privește hardware-ul, puterea și cerințele de răcire. Această consolidare simplifică, de asemenea, managementul și reduce amprenta fizică a infrastructurii.
În al doilea rând, mașinile virtuale oferă o mai mare flexibilitate și agilitate. Ele pot fi create, clonate și mutate cu ușurință între servere fizice fără a fi nevoie de reconfigurare fizică. Acest lucru permite alocarea dinamică a resurselor, echilibrarea sarcinii și disponibilitate ridicată.
În al treilea rând, mașinile virtuale asigură izolarea între diferite instanțe ale sistemului de operare care rulează pe același server fizic. Fiecare VM funcționează în propriul său mediu izolat, prevenind conflictele și asigurând securitatea. Această izolație permite, de asemenea, testarea și implementarea diferitelor versiuni ale sistemului de operare, configurații software și aplicații fără a afecta alte VM sau serverul gazdă.
În cele din urmă, mașinile virtuale acceptă conceptul de instantanee, care sunt imagini punctuale ale stării unei VM. Instantaneele pot fi utilizate în scopuri de backup și recuperare, permițând VM-urilor să fie restaurate la o stare anterioară în cazul unor defecțiuni ale sistemului sau corupție a datelor.
O mașină virtuală este o emulare software a unui computer fizic care permite mai multor sisteme de operare să ruleze pe un singur server fizic sau mașină. Oferă un mediu izolat și flexibil, permițând utilizarea eficientă a resurselor, management simplificat și securitate sporită. Mașinile virtuale au devenit o componentă fundamentală a infrastructurii IT moderne, oferind numeroase beneficii în termeni de economii de costuri, scalabilitate și agilitate.
Alte întrebări și răspunsuri recente cu privire la EITC/IS/WSA Windows Server Administration:
- Pentru a crea un utilizator administrator cu AD Users and Computers trebuie mai întâi creat un utilizator de domeniu și numai după aceea este posibil să-l atribuiți grupului corespunzător de administratori de domeniu?
- Configurarea post-implementare implică configurarea unui server local după ce este instalat Windows Server?
- Adresa IPv4 de difuzare pentru masca de subrețea 255.255.255.0 se termină cu .255?
- Deci afirmația „Pentru a construi un domeniu Windows sunt necesare cel puțin 2 controlere de domeniu”. implică cea mai bună practică?
- Pentru a construi un domeniu, este nevoie de doar 1 DC de la W2k, cel puțin 2 sunt necesare se bazează pe un cadru definit de cele mai bune practici, care trebuie să ia în considerare toleranța la eșec/defecțiune sau factori bazați pe echilibrarea și iopcii CPU/memorie per obiect prin întreprindere?
- Ce versiune de VirtualBox ar trebui utilizată cu Windows Server 2019?
- Este posibil să folosesc laptopul meu privat cu sistemul de operare Windows pentru a instala serverul Windows?
- Avem nevoie de o conexiune la internet pentru a instala un server Windows din motive de practică?
- Care sunt limitările fișierului hosts în ceea ce privește impactul acestuia asupra rețelei?
- Cum puteți testa funcționalitatea unei noi intrări în fișierul hosts folosind linia de comandă?
Vedeți mai multe întrebări și răspunsuri în EITC/IS/WSA Windows Server Administration