Când un browser face o solicitare către un server local, atașează anteturi suplimentare, cum ar fi anteturile gazdă și origine, pentru a oferi informații suplimentare serverului. Aceste anteturi joacă un rol crucial în asigurarea securității și a funcționării corespunzătoare a aplicațiilor web. În acest răspuns, vom explora modul în care browser-ul atașează aceste anteturi și vom discuta semnificația lor în contextul securității serverului HTTP local.
Antetul gazdei este o componentă esențială a cererii HTTP și este folosit pentru a specifica gazda țintă către care este trimisă cererea. Când faceți o solicitare către un server local, browserul include antetul gazdei pentru a indica numele de gazdă sau adresa IP a serverului cu care dorește să comunice. Acest lucru permite serverului să identifice destinația dorită a cererii. De exemplu, dacă un browser dorește să acceseze o pagină web găzduită pe un server local cu adresa IP 192.168.0.1, ar include antetul gazdei după cum urmează: „Gazdă: 192.168.0.1”. Serverul folosește apoi aceste informații pentru a direcționa cererea către resursa corespunzătoare.
Antetul de origine, pe de altă parte, este un mecanism de securitate implementat de browserele moderne pentru a proteja împotriva atacurilor cu origini încrucișate. Specifică originea de la care se face cererea, inclusiv protocolul, numele gazdei și numărul portului. Browserul include automat antetul de origine în cererile către serverele locale pentru a se asigura că serverul poate verifica sursa solicitării. De exemplu, dacă o pagină web găzduită la „http://localhost:8080” face o solicitare către un server local la „http://localhost:3000”, browserul va include antetul de origine după cum urmează: „Origine: http ://localhost:8080". Acest lucru permite serverului să valideze că cererea provine dintr-o sursă așteptată și ajută la prevenirea accesului neautorizat la resursele sensibile.
Pe lângă anteturile gazdă și origine, există și alte anteturi pe care browserele le pot atașa atunci când fac cereri către serverele locale. De exemplu, antetul user-agent oferă informații despre aplicația client (adică, browserul) care face cererea. Acest antet ajută serverul să înțeleagă capabilitățile și limitările clientului, permițându-i să ofere răspunsuri adecvate.
Este important de reținut că, în timp ce browserele atașează aceste anteturi în mod implicit, ele pot fi modificate sau eliminate prin diferite mijloace. Acest lucru se poate face prin extensii de browser, servere proxy sau prin manipularea directă a cererii folosind tehnici de programare. Prin urmare, este crucial ca administratorii de server să implementeze măsuri de securitate adecvate pentru a valida și igieniza cererile primite, indiferent de prezența acestor anteturi.
Când un browser face o solicitare către un server local, atașează anteturi suplimentare, cum ar fi anteturile gazdă și origine. Antetul gazdei specifică gazda țintă a cererii, în timp ce antetul de origine ajută la protejarea împotriva atacurilor între origini. Aceste anteturi joacă un rol vital în asigurarea securității și a funcționării corespunzătoare a aplicațiilor web. Administratorii serverului ar trebui să fie conștienți de aceste anteturi și să implementeze măsuri de securitate adecvate pentru a valida și igieniza cererile primite.
Alte întrebări și răspunsuri recente cu privire la Bazele de securitate ale aplicațiilor web EITC/IS/WASF:
- Ce sunt anteturile cererilor de preluare a metadatelor și cum pot fi folosite pentru a diferenția între aceeași origine și solicitările pe mai multe site-uri?
- Cum reduc tipurile de încredere suprafața de atac a aplicațiilor web și simplifică recenziile de securitate?
- Care este scopul politicii implicite în tipurile de încredere și cum poate fi folosită pentru a identifica atribuirile de șiruri nesigure?
- Care este procesul de creare a unui obiect de tipuri de încredere folosind API-ul pentru tipuri de încredere?
- Cum ajută directiva privind tipurile de încredere dintr-o politică de securitate a conținutului la atenuarea vulnerabilităților XSS (cross-site scripting) bazate pe DOM?
- Ce sunt tipurile de încredere și cum abordează vulnerabilitățile XSS bazate pe DOM în aplicațiile web?
- Cum poate politica de securitate a conținutului (CSP) să ajute la atenuarea vulnerabilităților de tip cross-site scripting (XSS)?
- Ce este falsificarea cererilor pe site-uri (CSRF) și cum poate fi exploatată de atacatori?
- Cum o vulnerabilitate XSS într-o aplicație web compromite datele utilizatorului?
- Care sunt cele două clase principale de vulnerabilități întâlnite frecvent în aplicațiile web?
Vedeți mai multe întrebări și răspunsuri în EITC/IS/WASF Web Applications Security Fundamentals